Biserica fortificată din Viscri, locul unde timpul a stat în loc. Orga are 300 de ani, iar piesele de mobier au și ele două secole. Satul este în patrimoniul UNESCO

Biserica fortificată din Viscri are o vârstă venerabilă. A fost construită în secolul al XIII-lea. De la poarta de lemn şi grădina de pomi fructiferi care o înconjoară, de la treptele de piatră măcinate de iernile grele şi până la muzeul din biserică, totul arată ca acum câteva secole. Orga veche de 300 de ani, băncile de lemn sculptat, tocite de-a lungul timpului, dar şi o cutie a milei pictată manual, toate pot fi admirate în linişte.

Orga a fost costruită de cunoscutul constructor Johann Thois şi este de o frumuseţe rară. Atât ea cât altarul pictat nu au suferit nicio modificare. La fel şi băncile pe care se aşezau oamenii la slujbă. Existau nişte reguli foarte clare. Femeile şi copiii stăteau în centru, iar băncile lor erau mai scunde şi erau confecţionate din dulapuri. Întreg mobilierul original a fost păstrat, lucru care nu se poate spune despre multe fortificaţii din Transilvania care au suferit de-a lungul timpului restaurări.

Dacă doriți puteţi urca până în cel mai înalt turn, într-un întuneric total, pe treptele înguste. De sus însă veţi avea o privelişte superbă de unde puteţi admira o panoramă superbă asupra întregului sat. Un tur al bisericii trebuie să includă obligatoriu şi o plimbare prin camerele vechi ale muzeului unde puteţi vedea lăzi de zestre săseşti pictate manual, costume populare de nuntă, din secolul al XIII-lea, dar şi seturi întregi de ceramică folosite la mesele de duminică. Din muzeu nu lipsesc nici pătuţurile din lemn pentru copii sau cărţile de rugăciuni de acum 200 de ani. 

Biserica este una dintre cele mai bine păstrate fortificaţii din Transilvania. Pentru că a fost cetate de apărare, zidurile înalte o fac să fie puţin vizibilă din exterior, dar odată ce turiştii ajung în curte o pot admira în toată splendoarea ei. Toate bastioanele şi turnurile au guri de tragere. În cetate se retrăgeau toţi locuitorii atunci când satul era sub asediu.  Odată ce aţi ieşit din biserică trebuie neapărat să faceţi o plimbare pe jos şi să admiraţi casele săseşti care arată acum 100 de ani, cu faţadele pictate. Întreg satul, dar şi biserica au fost incluse în patrimonul UNESCO, încă de acum 20 de ani, pentru ca imaginea pitorească să nu fie distrusă de renovări şi modernizări care i-ar putea strica aspectul.

Adauga comentariu