“Dară comunismu n-o muritu’, doar un pic s-o hodinitu’”. În fapt, după 1989, am prăsit generaţii întregi de idioţi utili

O treime dintre oamenii din generaţia „millennials”, respectiv cei născuți în perioada 1981 - 1996, ar vota în 2020 cu candidaţii de extremă stângă. În acest hal arată datele unui sondaj realizat la cererea Victims of Communism Memorial Foundation, un ONG cu sediul în Washington, SUA, citate de Mediafax. La 30 de ani de la căderea “Cortinei de Fier”, comunismul se vinde bine. Vinde bine că nimeni nu l-a condamnat şi nimeni nu a spus adevărul cu privire la cele peste 100 de milioane de crime directe şi sutele de milioane de crime indirect făcute în numele acestei monstruozităţi. “Ceghevarismele” prind la debusolaţi, la indivizii obişnuiţi doar să teoretizeze din limbă, dar care ar face băşicuţe în palmă dacă ar trebui să care o găleată cu apă de la parter la etajul doi, aşa cum frecvent se întâmpla pe vremurile pe care le admiră, că nu le pricep.

Să ne mirăm de “millennials” atunci când un angajat al statului român pus să studieze arhivele fostei Securităţi vine şi ne spune public că cei torturați în cadrul „Experimentului Pitești” erau „doar niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus”?! Păi “Hold the Door” Mădălin se preocupă mai mult să cerceteze politicieni actuali că au fost turnători ai fostei Securităţi şi să scoată “fosta” din mizeria culpei. Iar facem teoria vinovăţiei cuiului că e ţinut cu mâna şi o ia în cap de la ciocan. Iar ne prefacem că nu vedem mâinile care ţin “uneltele”.

Păcat că s-a uitat. România anului 1989 era o ţară sumbră cu un popor subminat fizic şi mai ales psihic de anii de “alimentaţie raţională”, adus în pragul disperării de interminabilele cozi la alimentele de bază, îndobitocit de lecturarea lozincilor patriotice şi terorizat psihic de omniprezenţa poliţiei politice. Primele cozi la alimentele de bază ca uleiul şi zahărul apăruseră încă din 1974, deteriorarea vieţii cotidiene producându-se treptat pentru ca, brusc, peste noapte, magazinele să se golească, ca după un jaf, la începutul anilor ’80. Cam aceeaşi degradare avea să o cunoască viaţa românului “de rând” în toate aspectele ei. Viaţa socială, viaţa culturală, viaţa sexuală (la cheremul și cu voia Partidului); viaţa românului anului 1989 erau o jalnică caricatură. Perspective: zero, viitor: zero… Să încercăm să ne reamintim faptul că cei mai mulţi români îşi duceau traiul zilnic pe la cozi pentru a-şi “procura” raţia de alimente. Raţia lunară pentru un adult din Cluj, de exemplu, prin grija “tătucului” Ceauşescu, era de 750 gr. de zahăr, 0,5 l ulei comestibil, 2 kg cartofi, 0,5 kg făină de grâu şi 1 kg macaroane. Pâinea era raţionalizată (pe cartelă) la 300 gr. pe zi; carnea era “normată” la câte 1 pui pe lună şi la câte 1/2 kg carne de vită (carnea de porc nu mai era raţionalizată dar, de obicei se găseau numai picoare, celebrii “adidaşi” şi, foarte rar, cap); produsele lactate nu erau raţionalizate, dar nu se găseau deloc. Și să fi avut bani, mai mult nu puteai să-ți “procuri” fără pile, cunoștințe și relații. Păcat că s-a uitat cum stăteau bărbații și se băteau la cozile pentru pachetul lunar de vată pentru soțiile lor (că nu existau “absorbante”, bă, băieţi, şi băi, fetiţe!), cât de lungă era coada la benzină în Cluj-Napoca – de pe Feleac până în Vâlcele; de situația copiilor din orfelinate, care își mâncau propriile fecale șamd (toți idioții suferă azi și au nostalgii după Epoca Ceaușescu: aveau “siguranța zilei de mâine”…). Patron peste acest dezastru, “bun al întregului popor”: Nicolae Ceauşescu, împreună cu familia sa şi o întreagă ceată de slujbaşi care conduceau ţara după bunul lor plac (pe mulți sau pe urmașii lor îi vedeți și azi, din păcate, în fruntea bucatelor – politicieni și capitaliști de cumetrie). Şi, de sus, de la Ceauşescu şi ai lui, şi până jos, la ultimul sergent major de poliţie sau funcţionar în aparatul birocratic, ţara era condusă de mici satrapi, de mici şefi absoluţi care nu aveau altă distracţie decât umilirea şi spolierea, sub orice mijloc şi pretext, a cetăţeanului de rând. Statul discreţionar inventase, perfecţionase şi aplica un nou tip de sclavagism: socialismul multilateral dezvoltat, drumul spre viitorul de aur al omenirii - Comunismul.

Dacă nu ne educăm tinerii să le spunem Adevărul celor peste 100 de milioane de victime ucise de regimurile comuniste în ultimul secol, să nu fim uimiţi de disponibilitatea acestora de a îmbrăţişa ideile marxismului. Doar e “cool”, ce atâta “heitspici”? “De ce sunteţi atât de serioşi”, se întreabă Joker-ul #salvaţionist? În 30 de ani, abia ce am reuşit să condamnăm crimele comunismului în România. Iar cel care le-a condamnat, Traian Băsescu, a fost agăţat ca "turnător" al fostei Securităţi, fix de acelaşi Hodor care azi ne deculpabilizează acţiunile Securităţii din tenebrii ani 50. Vom afla de la acest slujbaş despre căcaţii care turnau pentru un blid de hrană în plus. Dar acest idiot util al actualei Securităţi nu va putea niciodată să ne explice cum s-a ajuns la dezumanizarea vinderii pe un blid de hrană - cine este în spatele mecanismului acestei dezumanizări!? Că nu acesta este rolul lui de sinecurist al Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor fostei Securităţi, ci acela de a ne face să ne supărăm pe cui că a fost ţinut cu mâna şi izbit în cap de ciocan. E vinovat că s-a împlântat în crucea pe care a fost răstignit acest popor!

Am prăsit generaţii întregi de idioţi utili. #Şi_noi suntem vinovaţi!

Şi, gata!

Adauga comentariu