A murit Mircea Sevaciuc, fondatorul Asociației 15 Noiembrie. A fost unul dintre cei 61 de muncitori arestați, torturați și deportați după ce în 1987 au avut curajul să strige Jos Ceaușescu

Mircea Sevaciuc s-a stins la 65 de ani după câteva luni de luptă cu o boală incurabilă. Astăzi 13 august, la ora 16.30, va avea loc priveghiul, la camera rece de la Biserica din Triaj, iar înmormântarea va avea loc miercuri, la 13.30, la cimitirul de la aceeaşi biserică. Mircea Sevaciuc fost unul dintre cei 61 de muncitori arestați, torturați și deportați după ce în 1987 au avut curajul să strige Jos Ceaușescu.

În 15 noiembrie 1978 muncitorii de la Uzina Steagu Roșu, cea mai mare din istoria Brașovului, ieșeau în stradă și strigau „Jos Comunismul“. Erau tineri care doreau un viitor mai bun, dar au primit în schimb săptămâni întregi de bătaie, înfometare și umilințe greu de imaginat. Totul a pornit de la secția 440. Muncitorii au ieșit în stradă supărați că nu și-au primit salariile, dar într-o oră revolta a luat amploare și s-a ajuns de la câteva zeci de oameni la 10.000.

Forțele de ordine nu au intervenit inițial, șocate de ceea ce se întâmpla pe stradă. Pe străzile Brașovului s-a auzit atunci pentru prima dată în România „Deșteaptă-te române“, un cântec interzis în acele vremuri, devenit acum Imn Național. Muncitorii au strigat „Jos Comunismul“, „Jos Ceaușescu“, „Jos Dictatura“, iar pe drumul spre Pefrectură  li s-au alăturat tot mai mulți oameni. Trecătorii au aplaudat, iar femeile au aruncat cu flori. 

Manifestanții au ajuns la Sediul Județenei de Partid, Prefectura de astăzi, au preluat controlul clădirii, dar revolta a fost în final înăbușită. Sute de muncitori au fost arestați, bătuți săptămâni la rând, umiliți și torturați. 61 dintre ei au fost condamnați, deportați și obligați să facă munci greu de imaginat.

Unii au pierit, dar mulți au reușit să supraviețuiască și să revină la Brașov. Au înființat Asociația 15 Noiembrie și an de an ne aduc aminte tuturor de înseamnă patriotismul. 

Și cum în România cam toate fabricile s-au distrus după 90, Steagu Roșu nu a făcut excepție. Din 26.000 de angajați au mai rămas doar 300. Uzina este la limita de avarie. Din fericire Secția 440 este încă un simbol. 

FOTObzb.ro

 

 

 

Adauga comentariu