Partidul Securist Democrat? NU, partidul NOSTRU

Ziua de ieri, adică amânarea congresului pentru motiv de ha, ha, coronavirus, este una extrem de importantă pentru viitorul PSD. Ce-i drept, nici noi nu știm care va fi acela. 
Ce știm, însă, e că foarte, dar foarte mulți oameni dintr-o anumită parte a Statului Paralel, sunt extrem de supărați pe impotența organizatorică a lui Marcel Ciolacu.
În ultimele două săptămâni, Ciolacu a vizitat în secret Cotroceniul, de mai multe ori chiar decât a vizitat Rareș Bogdan palatul. 

Nu le are bine cu gramatica Ciolacu, însă, dacă i-ați fi ascultat discursurile, ați fi observat că ele sunt pline de false verbe reflexive, de diateze pasive si diateze reflexive, care, da, stârnesc râsul, dar oglindesc activitatea lui Ciolacu: ”S-a vorbit, o să fie bine pentru toți”, ”Nu se rentează”, ”Să nu facem anticipate”, ”S-a făcut un plan”, ”Mergem spre o direcție deja stabilită”; acestea ne arată că a existat un plan bine pus la punct (credeau ei, planificatorii), prin care PSD să fie pus pe tavă reprezentanților Noii Securități.

Ce nu vor să înțeleagă nici SRI, nici Statul Paralel, nici băieții cu ochi azurii, nici americanii este că există un motiv pentru care PSD nu poate fi destructurat până la suprimare de nimeni: multitudinea de lideri locali și felul variat în care ei gândesc. 

Exact acest fel variat de a gândi, care, aparent, nu i-ar putea aduce la masă pe X cu Y, îi face pe greii PSD să se strângă la masă doar în momentul în care le ajunge cuțitul la os. Iar Marcel a înfipt cuțitul până în plăsele în sufletul multor grei din PSD.

Nu neapărat speriindu-i, ci dându-le de înțeles că sunt priviți de sus de către Ciolacu, că ei nu contează.

Însă ziua de ieri a arătat că ei contează. 

Ziua de ieri a arătat că Marcel Ciolacu a pierdut sprijinul celor mai puternice organizații din PSD și că e foarte aproape de extincția politică.

Foarte mulți lideri puternici din PSD erau deciși ieri să nu își trimită delegații la București, însă, oricum, Marcel Ciolacu nu avea garanția că va putea fi votat prin moțiune. Iar dacă nu era votat prin moțiune, Ciolacu nu ieșea nici măcar pe locul 4, nici măcar propria lui organizație, din Buzău, nu îl vota. 

Ciolacu, însă, este în acest moment mai rău ca aerul dintre ciocan și nicovală. Nicovala este acest partid mare, pe care Ciolacu a crezut că îl tranzacționează la bursa șmenurilor, iar ciocanul este compus din aliaje de diverse facturi: stăpâni, securiști, Cotroceni și dosare.

Mulți s-or fi întrebat până acum cum e posibil ca Marcel Ciolacu și Paul Stănescu să accepte intromisiunea lui Vasile Dâncu în PSD pe postul de președinte al Consiliului Național. Lucru care, dacă s-ar fi întâmplat, fiindcă acum sunt șanse sub 10% să se întâmple, ar fi dus la diluarea puterii președintelui ales. 

De ce ar fi acceptat Marcel Ciolacu, odată ales, ca Dâncu să devină de la tribuna PSD mai puternic ca influență și voce decât el? 

Există doar două variante de explicație.

Prima ar fi prostia. O excludem din start, fiindcă, chiar dacă ar fi proști, Marcel Ciolacu și Paul Stănescu sunt hrăpăreți și lacomi de putere, lucru care anulează prostia adeseori, injectând sângele ambiției în orice prost care vrea să parvină. 

Varianta doi e frica de cătușe. Mult mai probabilă și încă foarte posibilă.

Dom' profesor Vasile Dâncu se anturează de mai multă vreme cu Florian Coldea. Nimic greșit, e o prietenie între un profesor de elită și un pensionar activ, fost șef al SRI, fost creator al unui proiect ratat pe nume USR și care încă duce dorul butoanelor. 

Numai așa se explică slugărnicia buzoianului Marcel Ciolacu și a olteanului Paul Stănescu.

Au fost atenționați că dacă nu predau PSD cui trebuie, o să facă bubu la capitolul dosare. 

Ciolacu ca Ciolacu, că mimează adeseori tupeul, însă Paul Stănescu este cu adevărat îngrijorat de câteva săptămâni. 

Pe canalele mele am aflat că lui Stănescu i se va deschide în curând un dosar, va fi trimis în judecată.

Tema dosarelor a fost linia muzicală subtilă pe care Ciolacu le-a sâsâit-o tuturor din CEx în particular, insinuând prin amenințări subtile și câteva evidențe că predarea PSD, anticipatele, sunt toate implacabile ca rezultat, mai dihai ca un test de sarcină pozitiv după ce știi că nu ai scos-o la timp în perioada fertilă. 

Și cam toți politicienii știu că nu au scos mâna la timp în perioada fertilă.

A început cu Dorel Căprar de la Arad, călcat pe gât de DNA Timișoara, serviciu teritorial care timp de trei ani a dormit cu capul pe dosare. Ce să vezi, nene, fix în județul de baștină al lui Coldea i-a apucat pe procurori hărniceagul. 

A continuat acum două zile cu dosar la șefa PSD Caraș-Severin. Urmează Paul Stănescu.

Însă oricât ar vrea Florian Coldea și Vasile Dâncu să facă curățenie prin fâsâita instituție a DNA, nu o să poată să îi doboare pe toți liderii PSD într-un timp scurt.

Asta nu a înțeles niciodata domnul Coldea despre politică și asta nu a înțeles niciodată domnul Vasile Dâncu despre PSD. Când folosești forța brută ca să ameninți liderii PSD, s-ar putea să te trezești în interiorul partidului cu cele mai ghidușe și nebănuite alianțe, cu dușmani tradiționali care se înfrățesc pe secundă și îți iau gâtul. 

Liviu Dragnea este omul înjunghiat de propriul său partid, mai precis de cei care astăzi vor să îl acapareze, Ciolacu și Stănescu. 

Cu PSD nu poți proceda așa la nesfârșit.

Și de aia v-am spus, Ciolacu are o mare problemă: în spate are focul aprins al amenințării, în față are partidul ce tocmai și-a ridicat pumnii și vrea să îl doboare. 

Marcel Ciolacu a promis că își va preda partidul foarte repede și fără surprize. Că îl va preda lui Dâncu și securiștilor lui și că, dacă o va face repede, va putea să își păstreze baronia și, mai presus de orice, libertatea. 

Așa trebuie să ne explicăm și următorul pont premium pe care vi-l dau: săptămâna trecută, Marcel Ciolacu și Paul Stănescu au ”descins” la Cluj, chipurile ”să stea de vorbă cu primarii nemulțumiți din PSD Cluj”. O minciună cât casa, Ciolacu urinează cu jet pe primarii din Cluj, îi disprețuiește profund, dar și-a pierdut trei ore din viață ca să mimeze implicarea. În fapt, Ciolacu a venit la Cluj cu Paul Stănescu, dar însoțit și de Ionel Arsene, șeful PSD Neamț, prezent în toate combinațiile de la topul PSD din ultimii șapte ani, ca să bată în cuie, împreună cu domnul Vasile Dâncu, planul de predare a PSD la congresul ce credeau ei că o să fie. 

Au stat frumos în tribună la meciul cu Sevilla, dar seara i-a reunit pentru adevărata discuție în separeul de la Grand Hotel Italia, devenit locația securiștilor.

În mod surprinzător, s-a discutat pe tonuri înalte și unul dintre cei care a ridicat tonul la Ciolacu urât de tot a fost impetuosul Radu Moldovan, șeful PSD Bistrița Năsăud, care are în sânge o genă specială de a-i mirosi pe mincinoși, spre deosebire de Vasile Dâncu, care e mult mai naiv. 

Seara s-a încheiat însă cu promisiunea fermă a lui Marcel Ciolacu că lucrurile vor decurge așa cum a fost promis și așa cum s-a stabilit. 

Însă, dacă Vasile Dâncu era cu adevărat realist, și o spun cu tot respectul chiar dacă știu că în aceste momente mă înjură și mă urăște maxim, și-ar fi dat seama nu neapărat că Ciolacu Marcel minte, ceea ce e în ADN-ul său, ci faptul că realitățile din interiorul PSD sunt cu totul altele și că încercarea sa de acaparare a PSD va fi sortită eșecului. 

Vasile Dâncu nu numai că nu va fi acceptat niciodată de greii PSD, dar am vaga impresie că nici măcar nu se va mai discuta vreodată despre el ca opțiune de președinte al Consiliului Național. Declarațiile lui sfidătoare la adresa lui Mihai Tudose și a lui Claudiu Manda le-au aprins beculețele și altor lideri importanți, reamintindu-le de eterna îngâmfare a Grupului de la Cluj, care vrea nicicum să înțeleagă că singurul moment în care, trecând peste diplome, doctorate și cash, vor putea fi egalii liderilor adevărați ai PSD va fi momentul în care Ucu Rus sau Vasile Dâncu vor câștiga pe persoană fizică cel puțin atâtea voturi câte au câștigat ei, lucru care, vă spun de pe acum, e imposibil. 

Colegii mei din CEx, însă, au ajuns și ei la un punct interesant de reflecție. Trebuie să se decidă asupra unui președinte bun pentru PSD. În rândul foarte multor oameni importanți din partid, a existat curentul de opinie potrivit căruia Ciolacu nu e bun, dar e singura soluție la îndemână în aceste momente. 

Ei bine, după ziua de ieri, susținerea aceasta pică, Ciolacu nu mai e o opțiune și în foarte scurt timp greii PSD, cei care iubesc cu adevărat acest partid, trebuie să ia o decizie, decizia aia de care s-au ferit atât de mult până acum. 

Adauga comentariu