Schimbarea şefilor, bucuria prostanilor. #Măseaua_stricată, #Furunculul şi #Hemoroizii din GuWernerul lui Sică Mandolină

Nu pot decât să mă mir cum se bucură prosteşte oamenii când se schimbă guvernările de parcă nu ar fi extrem de evident că “pleacă ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem tot ca proştii”.

Circulă de dimineaţă pe Facebook un link la un site de care n-am auzit în 30 de ani de jurnalism şi nici nu cred că voi mai auzi, după această campanile electorală, încă 30 de ani. Linkul este rostogolit în cascadă de “îmbucuracii” GuWernerului Sică Mandolină şi, cică: “Premierul Orban a dat-o afară, scurt, pe Liliana Mincă. A apucat să stea în funcţie doar două zile”.

Bun, Orban glăsuieşte, că nu-l doare gura, o ştim de când îl ştim – saliva este siungura sudoare pe care a vărsat-o în câmpul muncii de pe la 1989 încoace. Dar nu e motiv de bucurie, că “bucuria” pe care i-o face el Mincăi e pe banii noştri dacă se dovedeşte a fi abuzivă. Din experienţă ştiu că-l doare în cot de abuzul pe care l-ar putea produce (ca pe oricare altul de dinaintea lui), că nu din buzunarul lui va da banii pe care Mincă îi va câştiga că a stat acasă până va câştiga procesul pe care-l va intenta statului. E plină România de astfel de cazuri şi geme cazuistica Judecătoriilor de procese în care persoanele “vătămate”, din cauză că partidele politice consideră că funcţiile publice sunt averea mamelor şi taţilor lor, au câştigat zeci de mii de euro “despăgubiri” de la buget – adică din banii mei şi ai tăi şi ai prostoilor care se bucură de bucuria altora. Nu numai că sunt pe o mână când fac aceste mizerii, încârdăşiţi în nemernicie, dar o fac să-şi servească interesele unii altora. De răspuns nu răspunde decât buzunarul contribuabilului. Nu ei.

Şi să nu cumva să credeţi că îi iau apărarea Lilianei Mincă. Individa este unul din paraziţii traseişti clasici ai politicii româneşti. A schimbat nu mai puţin de şase partide în 6 ani. Pe Mincă a scos-o din anonimat Dan Voiculescu cu al său Partid Umanist Român, transformat în Partid Conservator. A stat acolo până în 2011. A trecut în PPDD, unde a stat până în 2014. Un an a stat la PND, apoi a schimbat acronimul în UNPR. A stat niţel la Oprea şi când acesta a luat-o în freză, a trecut la PSD, unde şi-a făcut “veacul” politic până în 2016, când a trecut la ALDE şi a devenit şefa filialei din Botoşani a partidului lui Tăriceanu. În prima parte a anului 2017, ex-premierul Sorin Grindeanu a numit-o pe Liliana Mincă în funcţia de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. Iar în 4 noiembrie, anul curent, a fost numită de premierul “cenzurat” prin moţiune, Viorica Dăncilă, în funcţia de secretar general adjunct în Ministerul Finanţelor. Aşa, cât să nu se piardă în lume (Doamne fereşte, să emigreze!) aşa o bună exponentă a clasei politice postdecembriste.

"Niciun partid nu e sinucigaș", ne spunea Ludovic Orban, făcând referire la noul PNL, compus din PDL și PNL – când cu fuziunea. Mai zicea că "prezența în guvern a unui ministru care a luat parte (sic! Poate vroia să ne zică că “a făcut parte”, mă rog...) din guvernul Boc și a luat o măsură popular (sic! Poate “populist” sau “impopulară”, că se vroia a fi o critică – dar, deh...) aruncă într-o lumină proastă noul guvern". Aşa ne glăsuia Ludovic Orban, în august 2015, pe când era la braț cu Iohannis și Tăriceanu.

Mno, cum credeţi că este azi? Tot așa. În GuWernerul lui găsim doi foști miniști din guvernele PDL: Cătălin Predoiu și Lucian Bode.

Ca să înţelegeţi cam după ce fel de neterminaţi vă bucuraţi că îi aduceţi la putere, vă recomand să citiţi discursul lui Sică Mandolină din 20 decembrie, flegmat de la tribuna Parlamentului cu ocazia moţiunii de cenzură împotriva Guvernului Boc. Citez, ca să încetaţi cu lamentaţiile privind “laşitatea” celor de la PSD: “Astăzi, parlamentarii care sprijină Guvernul, o majoritate sui generis, au anunţat că nu votează”. A nu vota, a boicota, face parte din lupta lor ticăloasă pentru putere, nu este nemernicia apanajul unui sigur partid politic. Şi nu iau apărarea celor de la PSD – dar adevărul trebuie spus indiferent de consecinţe!

Şi mai citez (că e vorba de cei cu care se pupă pe bot în GuWernerul lui): “Ce face un om atunci când îl doare măseaua? Ce face un om atunci când are un furuncul pe faţă? Ce face un om atunci când are hemoroizi? Ce ar trebui să facă un corp social cum este naţiunea română, atunci când în loc de Guvern are şi furuncul, şi o măsea stricată, are şi hemoroizi? Ar trebui să facă un singur lucru, ceea ce face un om normal: îşi scoate măseaua, îşi operează furunculul şi îşi taie hemoroizii. Ca atare, stimaţi colegi, dacă vă place în continuare să trăiţi cu o durere permanentă în corp, dacă vă place în continuare să nu puteţi să mâncaţi, să nu puteţi să vă bucuraţi de sărbătorile de iarnă, ţineţi-vă în corpul social furunculul, măseaua stricată, hemoroizii şi aşa mai departe, care astăzi nu sunt altceva decât o suferinţă nenecesară, o suferinţă gratuită pe care o provocaţi fiecărui român.”

#Aceste_vorbe_chiar_că_ne_doare!

Şi, gata!

Adauga comentariu