Banul public înfrânge bunul simț și modifică legi în interes personal, de grup, de gașcă, nu pentru interesul public

Vă plângeţi că Iohannis v-a dezamăgit. Cu ce? Că a vorbit ce au vrut urechile voastre să audă? V-aţi amăgit singuri.

Când eşti papagal şi crezi că #rezişti din propria voinţă, orice “ficus” îşi poate bate joc de tine. Din timp şi semnalizând că asta îi este intenţia.

Plus că şi bietului preşedinte pandemia de COVID-19 i-a stricat tabieturile. Din cauza restricţiilor de deplasare, Klaus Iohannis a fost nevoit să renunţe la trollere şi alte valize. Ori el numai asta avea în fişa postului. Poate aţi uitat de cele două milioane de euro prin care şi-a renovat dormitorul proaspăt renovat, de avioanele particulare şi grija să-i crească Ponta şi “Ja napot Peee Seee Deeee” salariul.

Aşa că, în loc de troller, a fost nevoi să îşi târască după el, oriunde s-a dus (în interiorul Patriei), tribuna prezidenţială.

Ce nu aţi înţeles?

Frustrarea că nu mai poate suda concediul de vacanţă şi-a revărsat-o de la tribuna prezidenţială. El n-a putut fi la Miami, la “festivalul cireşilor”, pe pârtie, nici voi nu aţi mai putut fi la prieteni în vizită, la piaţă, la şcoală, la nuntă, la botez. Nu vedeţi ce relaxat a devenit de când a putut să mai vadă şi el o piramidă, ceva? Relaxat ca guvernarea PNL-PSD-UDMR.

Pe el nu l-a interesat din acest al doilea mandat decât să ştie că poate controla Justiţia şi nominalizările în şefia acesteia.

Poate aţi uitat cum a crăpat neamțul şi s-a “țigănit” cu Legea pe când era primar la Sibiu.

Am avut de toate: fals, uz de fals, instigare la cele pomenite anterior, “minciună în falș”, declaraţii publice împotriva unei sentinţe definitive, definitive şi irevocabile a Justiţiei, date în calitate de Preşedinte al Patriei, tentativă de intimidare a Justiţiei, mituirea cu funcţii a procurorului de caz (numitul Augustin Lazăr, procuroraşul de la Alba) șamd.

Povestea nu e nouă, a scris presa locală din Sibiu pe acest subiect de s-a auzit și citit singură, așa cum îi șade bine unei prese locale dominată de cititorii de promptere de la București.

Pe scurt, să vă reîmprospătez memoria celor care aţi sărit prin pieţe c-aţi vrut “schimbare” (deşi “schimbarea” puţea a penal), povestea e cam așa: un ardelean de-al nostru s-a dus în State în perioada interbelică și a prins cheag. Cu cheagul și-a cumpărat două case la Sibiu. Au venit comuniștii și i le-au luat cu japca, că doar erau case frumoase și-n buricul târgului. Apoi omul binevoiește să moară și să nu prea lase urmași pe linia lui directă. Așa că bunătate de case frumoase riscau să rămână în proprietatea statului – caz tipic de ghinion.

Noroc cu un ins (nepot după soția decedată cu mult înaintea soțului) care se dă rudă cu mortul și lasă moștenire ceea ce nu era al lui – și nici nu avea de ce să fie, unui alt nepot și unor cunoștințe. Cunoștințele, ce să vezi, erau soacra și soția lui Klaus Iohannis. Da, da, băiatul acela de-l avem chipurile președinte, cel care i-a plimbat şapte ani genunchii soției din concediu în vacanță și vițăvercea.

Mai pe bază de fals, uz de fals și instigare la chestiile acestea, viitorul nostru președinte (pe atunci primar al Sibiului şi în mâinile căruia se aflau toate deciziile şi ştampilele care dădeau valoare legală acestor decizii) se procopsește co-proprietar la un spațiu comercial pe care-l dă în chirie la o bancă.

Din chirie în chirie, se procopsește și cu alte case. Care cică, “ginion”, ar fi fost din meditaţii. Meditaţii pe marginea zilei în care trebuia să vină chiria şi cum să se cheltuiască aceasta, probabil.

Numai că tot ce ține de lăcomie și minciună are picioare scurte (spre deosebire de mână, care greblă i se făcu) și. viitorul președinte, împreună cu soacra, soția și amicul binefăcător, s-au trezit și cu niște procese și cu ceva dosar penal.

Normal, ca orice ține de hoția domnilor în România, dosarul penal s-a stricat sau s-a pierdut pe parcurs.

În schimb, dosarele civile, cele prin care li s-a bătut obrazul că s-au dat moștenitori legali le-au pierdut. Au fost chiar radiați din cartea imobilului ca proprietari, dar chiria a mers mai departe către buzunarul hămesit.

Trec peste partea în care primarul Iohannis n-a avut nimic împotrivă ca cetățeanul Iohannis să nu fie scos din imobilul ocupat prin fals și uz de fals.

În fond, la ce-i trebuia primăriei Sibiu un fleac de 640.000 de euro (sumă împărțită para-para cu amicul generos)? Și mă întreb: pe cine să fi ales președinte dintre doi penali şi, cinci ani mai târziu, dintre două “tute”?

Așa că, după ani și ani de “răul cel mai mic”, am ajuns de-am ales penalul (chipurile) mai mic şi prostul mai înalt.

Şi, gata!

Adauga comentariu