Cum decurge IN REALITATE o ora online

Când era vorba despre supravieţuire, învățarea era un proces liber, trăit prin observare și imitare. Cu timpul a devenit stratificată, fiind un privilegiu destinat celor cu resursele materiale necesare pentru a-l cumpăra. Astăzi, educația e un drept universal. Un drept de care, cu entuziasm, îşi bat joc joc toţii: de la politicienii care au distrus învăţământul timp de 30 de ani (mai ales odioasa Ecaterina Andronescu), la elevii care nu realizează cum îşi ratează viitorul prin atitudinea de “lasă că merge şi aşa”. La această atitudine au contribuit din plin aşa-zisele televiziuni de ştiri care au promovat ca “vedete” tot felul de bişniţari, borfaşi şi curve.

Un braşovean, Vlad Gherghişan (se vede că este produsul vechiului sistem de predare-învăţare), a asistat, din întâmplare, la o lecţie online şi şi-a împărtăşit observaţiile pe pagina sa de Facebook. Vă lăsăm să judecaţi şi singuri dimensiunile dezastrului:

“Intamplarea a facut ca azi sa particip alaturi de nepot, clasa a XI-a la o ora de istorie in online, fiind si pasionat de istorie, curiozitatea m-a impins mai departe.

Doamna profesoara, in jur de vreo 40 de ani, cu o voce blanda, cu camera deschisa a facut prezenta la inceputul orei. Bun! Toata lumea prezenta. A facut recapitularea orei trecute, a pus cateva intrebari, cu greu au raspuns unii. Nepotu' cu camera inchisa la fel ca toti cei din clasa. Il intreb: "Tu de ce tii camera inchisa daca doamna sta cu ea deschisa?' Raspunsul lui a fost: 'Vrei sa fiu eu fraierul din clasa cu camera deschisa? nu vezi ca toti o tin inchisa? Daca deschid camera, vor face toti misto de mine'....'Bine, ii spun eu dar tu poti face orice cu camera inchisa ca doar nu te vede nimeni'... 'Asta e unchiu, mai fac si eu un joc pe net, mai vorbesc pe whatsapp sau insta cu prietenii' ...Ok, mi-am zis, o fi ora plictisitoare, nu toata lumea e pasionata de istorie si stiti cum umbla vorba in targ 'profesorii nu isi fac orele atractive'

Doamna incepe sa le incropeasca o poveste, nu dicta, nu ridica tonul, la un moment dat le-a pus si niste filmulete pentru a discuta pe marginea lor. Cool, am zis! Daca aveam si eu asa profesori in liceu si tehnologia de acum... incep intrebarile.... mai ca imi venea sa ridic eu mana, ce mare sfaraiala sa iti dai cu parerea despre un film istoric? sa imbini cunostiintele obtinute cu realitatea din film? Dar supriza! Toata lumea malc. Imi zic in gand ' o fi cazut netul la toti' Doamna, rabdatoare incepe sa numeasca cate un elev.  Liniste! apoi aud raspunsurile persoanelor numite: doamna, mie mi-a cazut netul si nu am putut viziona filmul, doamna, ma scuzati dar eu am fost la baie, puteti repeta intrebarea?, doamna mie nu imi merge microfonul, doamna eu eram la bucatarie sa mananc ceva, vreo doi nici nu au raspuns.

Ma uitam la doamna si o vedeam cate eforturi face sa isi tina ora, sa scoata ceva de la ei, am vazut tristetea din ochi, voiosia cu care si-a inceput ora intrebandu-i cum le-a fost saptamana, cum se descurca in online, daca sunt bine, daca au nevoie de ajutor si cum spre sfarsit desi zambea se vedea ca e un zambet trist. Cu mana pe inima va intreb cu ce a gresit acel om? Am vazut un profesor implicat care poate a muncit cateva ore sa caute filme, sa creioneze un scenariu de lectie cum multi nu avem talent la asa ceva si am vazut elevi de clasa a XI a total dezinteresati. Nu, nu mi s-a parut ca era vina profesorului ci doar sila de a face scoala, de a sta in spatele camerelor inchise si de a mima ca faci scoala. Un dezinteres total fata de profesorul din fata ta care si-a pierdut respectul celor din jur indiferent de ce ar face, care este mutilat sufleteste de cei din fata lui.

M-am intrebat ce as fi facut eu daca eram in locul acelei doamne sau daca doamna era sotia mea. Sincer, va spun ca in secunda doi i-as fi zis sa isi dea demisia. Nu ai cum , nu e normal sa muncesti in astfel de conditii, sa iti dai sufletul si sa primesti doar dezinteres. Au fost vreo 2-3 copii care au raspuns probabil de jena colegilor dar probabil sunt acei copii care raspund ora de ora. Si vorbim despre un liceu foarte bun din oras.

Unde gresim noi ca societate? ca parinti? unde ne este respectul pentru cel din fata noastra?

Cat despre nepot, el va merge la munca in vacanta sa vada cum e sa muncesti, sa aprecieze munca si sa respecte fiecare om cu care intra in contact. Poate asa va realiza ca acel om de la catedra a muncit si a invatat multi, foarte multi ani pt elevul din fata lui si tot ceea ce primeste este indiferenta.

Cat despre doamna profesoara, daca va citi aceste randuri, imediat cum ne vom intoarce la scoala va voi oferi un buchet de flori, daca nu ati contat pentru 34de elevi, ati contat pentru un singur om care a terminat cu multi ani in urma liceul si daca pentru mine ati contat inseamna ca v-ati atins menirea.”

Adauga comentariu