Laura Istrate, voluntarul care a făcut Dreptul datorită filmelor americane

Născută în ianuarie 1976, Laura spune că se simte foarte legată de Brașov. Din clasa a doua știa că vrea să facă dreptul, inspirația venindu-i de la filmele americane. Ce a impresionat-o a fost spiritul justițiar, ca urmare, de fiecare dată când se întâmpla ceva lua apărarea. Acest spirit o va urmări pe tot parcurul vieții până în prezent, Laura fiind unul din cei mai importanți voluntari pe care îi are Brașovul.

A avut „norocul” să prindă revolta muncitorilor brașoveni din 87 exact într-un moment în care se aruncau mașini de scris și mobilier pe geam. A fost un moment care la vremea respectivă părea un eveniment suprarealist pentru o tânără de 11-12 ani, mai ales la vederea trupelor de securitate cu căști și scuturi albe. Revoluția o prinde în clasa a VIII-a.

Pe parcursul școlii spune că a avut norocul unor profesori care i-au lăsat libertatea de a decide, pe unii văzându-i mentori. Părinții și sora mai mare au jucat un rol foarte important în viața Laurei „Vin dintr-o familie modestă, ambii părinții nu au fost la facultate, dar am avut o educație super faină. Nu am avut părinți care să mă controleze dacă mi-am făcut temele. Aveau încredere în noi.”

În familia Laurei se asculta Europa Liberă și se citea poezie

La momentul revoluției își aduce aminte de colegii din clasa a VIII-a că trei sferturi din ei voiau să meargă la Liceul Economic pentru că puteau deveni vânzători pentru că era accesul mult mai ușor la produse alimentare în special.

La munca practică prefera munca câmpului în locul exercițiilor pentru pregătirea evenimentului 23 August. La munca câmpului a făcut primii bani, 14 lei pentru două săptămâni. Jumătate din banii câștigați i-a cheltuit pe revista Cutezătorii. 

Ajunge la Liceul Unirea și datorită faptul că sora ei urma același liceu, dar și pentru înclinația spre zona umanistă, unde intră la clasa de traducători. Un moment „deosebit” din liceu este la ora de italiană, unde nu exita manual și toată clasa făcea italiană după un manual de limba italiană fără profesor, un exemplar pentru toată clasa.

Dreptul rămâne în continuare în mintea Laurei, chiar dacă are un moment de gândire, când în vacanța dintre clase a XI-A și a XII-a merge pe un șantier de arheologie, unde era și sora ei. Deși îi place această experiență rămâne totuși orientată pentru drept.

Laura își dorea inițial să meargă la facultatea de drept de la Cluj-Napoca, dar datorită faptului că „am fost avertizată de profesorul cu care făceam meditații la istorie, și meditații înseamna trei ore de teste ca la examenul de admitere, că în vară trebuie mers la Cluj pentru a face meditații cu profesorii de acolo pentru ca aceștia să recunoască scrisul la examen.” Fiind un spirit justițiar, Laura renunță la Cluj-Napoca și merge la facultate la Alba Iulia.

A fost o perioadă un pic mai dificilă, după ce tatăl Laurei a murit în 91, iar alegerea facultății la Alba Iulia a avut și criterii financiare.

Alba Iulia este și momentul în care vine deschiderea Laurei către implicare civică, în mod conștient, deși când era mică își aduce aminte că organiza oamenii la bloc să facă curățenie în jurul blocului. „Erau oameni care aruncau gunoiul pe geamul de la apartament în spatele grădinii. Mi se părea supre ciudat să arunci gunoiul într-o grădină. Era în perioada gimnaziului, și fără a avea cunoștințe de ecologie și de mediu, mă gândeam să organizez patrule, cu veste, și să fie recunoșcuți că ei sunt cei care au grijă de zonele verzi de la blocuri.”

În anul II de facultate întră în Liga Studenților și este reprezentatntul studenților în Senatul Universității. În cadrul Ligii era în depratamentul economic-social, unde a fost printre organizatorii unei greve pentry reintroducerea gratuității de 50% pe tren pentru studenți. A fost un moment când primește din partea unor profesii amenință cu „lasă că ne vedem la examen”.

Tot în acea perioadă, ca membru în Liga Studenților, împreună cu alți colegi reușesc să înființeze Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România, care funcționează și în prezent.

Un alt moment deosebit din facultate, a fost deplasarea din Ucraina, la românii de acolo pentru a organiza un spectacol, unde au fost urmăriți de securitatea ucrainiană, li s-a tăiat curentul.

SUA, un șoc cultural

Toate aceste activități și implicare au avut efect neașteptat odată cu vizita unor profesori americani la facultatea din Alba Iulia, când Laura este invitată în SUA. E momentul când află pentru prima dată elemente de urbanism și ce înseamnă un city manager. Asta se întâmpla în 96. Și în timp ce era în vacanță la mare, câteva săptămâni mai târziu, primește o scrisoare din SUA în care scria că pleacă în America în trei săptămâni.„Dar nu se poate așa ceva, nu aveam pașaport, nici bani, nimic! M-am dus la Ambasada Americii, am făcut viza într-o zi. Era un proiect prin Departamentul de Stat. Era o persoană care se purta urât cu cei care veneau pentru obținerea vizei. La trei ore după ce am luat viza, persoana era alt om, dintr-o dată era foarte amabilă.”

Vizita în SUA a fost șocul vieții. A fost un șoc cultural să văd ce aveau ei și noi nu. Șocul de atunci a fost atât de puternic încât și azi mă gândesc la acea vizită. Cei din România o sfătuiau pe Laura să nu se mai întoarcă, „nu te mai întoarce, nu fi fraieră!” La întoarcerea în țară aproape o lună a fost depresia, mai ales văzând imaginea gri a României.

Lucrarea de licență a Laurei a fost o comparația între instituția procurorului din România și instituția procurorului din America. A avut ajutor foarte mare de la cei din SUA, care i-au trimis toate materialele de care a avut nevoie cu privire la instituția procurorului din America.

În perioada facultății a reușit să mai câștige un ban lucrând ca traducător la televiziune pe cablu, unde traducea live filme din franceză în română.

După facultate se întoarce în Brașov, deși i se oferise un post de jurist în Alba Iulia. Vrând să se facă avocat, Laura caută să facă stagiatura, însă află că trebui să plătească 10.000 de $ sau mărci. Este un moment de cumpănă, Laura întrebându-se „dacă intru în profesia asta așa, cum naiba să profesez? Era o chestiune de etică.”

După terminarea facultății a fost o perioadă mai grea în găsirea unui loc de muncă. Cu toatea astea Laura reușește să se angajeze la Radio 1, unde a lucrat trei luni reporter. Pleacă de la radio și se angajează la SC Tohan SA pe un post de consilier juridic, unde rămâne pentru următorii trei ani.

Vine un moment de cumpănă în activitatea de la Tohan. „Am avut un moment în care a trebuit să dau afară o familie cu un copil dintr-un apartament al societății. Profesional trebuia să-mi fac treaba, uman nu mă simțeam confortabil. Deși erau chirii foarte mici și oamenii aveau bani să plătească, n-au făcut-o. Iar copilul nu avea nicio vină.” Laura își amintește că lamomentul angajării erau aproximativ 14.000 de angați, iar la momentul plecării mai erau aproximativ 3.000 de angajați.

La două luni după plecarea de la Tohan se căsătorește și reușește să se angajeze la o firmă de copiere-printare. A fost perioada în care a început să se contureze ideea Centrului de Voluntariat. Ideea aceasta ca urmare a faptului că Laura simțea că nu face destul, că merge la muncă și atât. Odată cu divorțul „s-a declanșat nevoia să fac proiectul ăsta.” 

Tot în această perioadă laura face și master la distanță pe comunicare și relații publice la SNSPA. Este și momentul în care îl cunoaște pe Valentin Toader de la organizația APIS-Feedback. De aici lucrurile prin contur și Centrul de Voluntar începe să funcționeze din 2008.

În 2010 lucrează pe un proiect de educație în cadrul Asociației Pro Democrația, Tineri pentru Comunitate. Aceste proiecte i-au adus Laurei experiență pe educație, pe lucrul cu tinerii, pe training și management de proiect. După Pro Democrația ajunge la Pro Park unde lucrează timnp de opt ani. Din lecția aceasta Laura transmite mai departe faptul că „voluntariatul este deschiderea de oportunități, voluntariatul îți aduce lucrurile la care nu te gândești. Oamenii care fac voluntariat sunt schimbarea.”

„În decembrie 2018 am luat decizia de a pleca de la ProPark Fundația pentru Arii Protejate, o organizație în care am crescut profesional și unde am avut ocazia să interacționez în mai mult de 10 proiecte cu oameni din domeniul conservării naturii. Experiența aceasta m-a îmbogățit foarte mult și mi-a dat ocazia să contribui pentru o cauză extrem de importantă, protecția naturii.

După aproape 8 ani am simțit că a venit momentul să mă concentrez pe două direcții: Comunicare și Educație și planul meu este de a colabora cu mai multe organizații din dorința de a da mai departe ce am acumulat profesional. Îmi doresc în continuare să lucrez cu tinerii și copiii, să scriu proiecte dedicate lor, să fac comunicare și să învăț mai mult despre digital media (editare video, facilitare grafică, animație). În fiecare an particip la cursuri care mă ajută să aduc inovație în proiectele pe care le propun.

Acum lucrez cu Fundația Agapedia cu care colaborez de 5 ani în diverse proiecte și mă bucur de oportunitatea pe care o am de a lucra cu tinerii din 7 licee brașovene.”

Sursa foto: Laura Istrate

Adauga comentariu