Laura Popeea, omul care a dovedit că poți fi părinte, profesionist desăvârșit și sprijin pentru comunitatea în care trăiești

Mi-a venit greu să mă așez și să scriu după discuția avută cu Laura. Deși întâlnirea pentru a face acest portret a fost câteva săptămâni în urmă, am avut nevoie de acest timp pentru a mă putea așeza să scriu. Și plec de la concluzia mea, Laura este un model pentru noi toți, femei sau bărbați, pentru modul în care a reușit să depășească anumite momente și pentru cum a reușit să construiască o viață cu decență, cu bun simț, cu implicare și cu pasiune.

Laura este mamă, profesionist de carieră și om care dăruiește comunității prin implicarera sa. Și o face foarte bine. Cei mai mulți probabil o știți pe Laura de la Fundația Comunitară Brașov, adică Brașov Heroes, Cercul de donatori, Fondul Șiințescu.

Existența Laurei are câteva faze, una dedicată devenirii și planului profesional, în care atenția și energia au fost concentrate spre acest plan. Implicarea, o altă fază, care, în realitate se suprapune peste toate celelalte este cea pentru devenirea de om, relaționare cu modestie, dăruire, afecțiune, căldură și respect față de ceilalți.

Faza profesională a ținut 19 ani, în care a lucrat pentru corporații, pe diferite domenii, o fază de performare și ambiție pe partea de sales management și people management. Faza aceasta a generat competențe și abilități pe care le folosește în celelalte planuri ale vieții. Un alt câștig al fazei profesionale este legarea de relații, relații care au continuat și după locul după muncă.

Schimbările în domeniile profesionale au confirmat Laurei puterea de readaptare continuă și puterea de a lua decizii. Experiențele aceasta au generat în cazul Laurei capacitatea de a lua decizii emoțional-intuitive, fără a mai fi nevoie de o analiză rațională, la care apela deseori. E o încredere pe care experiența o aduce într-o perioadă de devenire.

Moment definitoriu

În 2010 Laura devine mamă. O schimbare transformatoare, „fiindcă am văzut cum e să te dedici necondiționat și să te bucuri de fiecare lucru insignifiant pentru ceilalți. Pentru mine era o mare reușită că știe copilul care e albastru și care e portocaliu. Copilul a devenit sursă de bucurie și am început să mă dăruiesc așa cum nu făcusem cu nimeni, vreodată”. Laura recunoaște că i-a accentuat partea de feminitate și umanism, experimentate zi de zi.

Dacă ar fi să căutăm un răspuns la întrebarea de ce vrem să facem copii, Laura oferă un răspuns foarte aproape de nevoile noastre. În prezența unui copil „savuram devenirea lui și știam că am un rol foarte important acolo și am început să-mi dedic timp”. Se întoarce în corporație când copilul avea patru luni și jumătate, dar îl ia cu ea, indiferent că era la conferințe, pentru că își dorea foarte mult să fie cu el. A fost pusă în fața unei alegeri și, deși, pare greu, Laura a ales să le facă pe amândouă, să fie și mamă prezentă în viața copilului, dar și să-și continue cariera.

2015, un prag puternic în viața Laurei

Un control RMN m-a adus în situația să aud „aveți un diagnostic foarte grav, în două minute puteți să muriți”. Diagnosticul îi dădea 5% șanse să trăiască. Poate cel mai important lucru luat din această experiență este să crezi în șansa ta. „Mă durea foarte tare când mă vizita copilul meu la spital și când pleca și nu știa dacă mă mai găsește a doua zi. Simțeam o responsabilitate uriașă pe care o aveam și a fost ceea ce m-a mobilizat și motivat.”

Lecția învățată „e timpul să mă focusez și pe mine ca om și să-mi dau timp să experimentez, să trăiesc, să mă bucur de lucrurile simple din viață. Să trag o linie și să zic că din punct de vedere al carierei mi-am demonstrat ce era de demonstrat”. Atenția se duce spre copil, „tot ce are viață e important este crezul pe care l-am împărtășit în familie, către copilul meu, și nu tratăm cu indiferență și e imporatnt să fim empatici.Tot ce sunt eu ca om, profesional vorbind, încerc să-i povestesc și să-i arăt, iar el să culeagă ce simte. Îl învăț ce înseamnă să comunice asertiv și nu-i impun. Mizez pe faptul că ce o să-i placă o să învețe și o să replice.”

Rezultatul nu a întârziat să apară. Aflându-se într-o zi la Fundație, într-o zi de muncă, și avându-l pe fiul ei cu ea, acesta-i spune „mă duc să le povestec colegilor despre proiecte, poate o să se înscrie și ei în unul, și sper să le pese măcar puțin”.

După această încercare Laura explorează, merge la diferite cursuri și ateliere. Și după toate acestea vine momentul la care ia decizia că trebuie să dea înapoi, de a se implica.Proiectul de suflet al Laurei este Fundația Comunitară Brașov, ea fiind în grupul de inițiativă format în 2014. Totul a început prin încercarea de a strânge 10.000 de euro pentru înființarea fundației. Dacă reușeau să strângă banii Asociația Relațiilor Comunitare și Raiffeisen puneau și ele 10.000 de euro pentru înființarea fundației. Lucru pe care au reușit să-l facă și în aprilie 2015 au înființat fundația, moment în care ocupă un loc în boardul consiliului consultativ. Acest consiliu avea rolul de face strategia și să urmărească buna funcționare a fundației. Rolul specific al Laurei în fundație a fost de fundraiser. Acest rol i se potrivește având experiența pe vânzări și un bun networking.

Pasiune și bucurie

Fundația a pornit ca un hobby, în care a investit pasiune și bucurie, iar 2018 este anul în care cariera devine pasiune și invers, locul în care mintea și sufletul își găsesc un echilibru. Laura preia funcția de director executiv al Fundației.

Fundația este un catalizator, o entitate care face ca lucrurile să se pună în mișcare. „Luăm resurse din comunitate și le alocăm către ONG-uri și proiecte relevante. Și o facem pe o bază transparentă și de credibilitate.” Pe lângă transferul de resurse Fundația activează spiritul civic al comunității și facilitează ca proiectele ONG-urilor să ajungă la oameni.

Primul proiect al Fundației a fost Brașov Heroes, unde a și alergat împreună cu fiul ei, setând un model parental pozitiv. Nici nu putea să-și refuze fiul, care a și dat dovadă de o înțelegere a evenimentului, pe care poate unii adulți nu o au nici azi, spunând că „am alergat pentru oamenii care au nevoie”.

Un alt proiect al Fundației este „Cercul de donatori”, care funcționează pe un mecanism de crowdfunding, în care mai mulți donatori individuali dau sume mai mici și în final sunt finanțate trei proiecte de interes comunitar. „Cu puțin de la mai mulți putem avea impact în viețile oameilor.” Cercul de donatori a fost o bună ocazie pentru Laura de a-i percepe pe brașoveni, „suntem cumva mândri, nu de noi ca brașoveni, ci de oraș, de Brașov, de Tâmpa, de Poiană, de Biserica Neagră. Suntem mândri că suntem aici, dar nu de noi cum suntem. Nu prea ieșim la evenimente, nu prea suntem prezenți, iar dacă mergem nu discutăm cu ceilalți. E o combinație de rezervat, cu bun simț, cu o timiditate de a nu deranja. Suntem cumva semi-inhibați în a face networking.Dar văd o schimbare, ritmul e încet, ca la ardeleni.”

Al treilea proiect al Fundației este Fondul Științescu, o mișcare pro-știință în care s-au finanțat 22 de proiecte. Proiectul se așează pe educația STEAM (science, tehnology, engineering, art and mathematics), prin care elevii iau teoria învățată în școală și o aplică în diferite exerciții practice. Fondul este un alt mod de a atrage elevii către știință și de a le deschide oportunități.

Cel mai frumos cadou estre fericirea

La final am întrebat-o pe Laura ce le transmite mamelor singure și celor care au soții lângă ele, dar care nu reușesc să ofere copiilor un mediu prielnic. „Când mi-am revenit de după divorț și nu m-am mai simțit victimă, și n-am mai dat vina pe nimeni în viața asta pentru ce mi s-a întâmplat,și mi-am asumat 100%, și din momentul acela am decis să mă bucur de ce am fără să mai arunc cu vină și frustrări în nicio direcție, am început să mă simt bine cu mine și am început să mă simt bine cu copilul, iar copilul era fericit în preajma mea. Cel mai frumos cadou pe care îl pot face copiilor este starea lor de bine și de fericire. Nu poți să-i oferi copilului tău ceva mai grozav. Nicio jucărie, nicio experiență, nicio vacanță, nicio pereche de schiuri sau de adidași nu pot înlocui starea de bine. Copilul se uită la mamă ca fiind cea mai apropiată persoană. Când un copil își vede mama nervoasă, îngândurată și stresată, nefericirea și stresul se transferă la el.Trebuie să te simtă lângă el și copilul să simtă că e autentic. Pentru mine este important să primesc feedback de la copil.”

 

 

 

Adauga comentariu